• „MONITORUL IMOBILIAR ” -singura sursa independenta despre piata locala

    ____________________________ ____________________________ PESTE 350 DE SUBIECTE IMOBILIARE DE MARE INTERES ; CA SA LE CITITI, APASATI AICI >>>>>>> _____________________________ SCRIE AICI : INTREABA SAU COMPLETEAZA Artur Silvestri >>contact >aici >> _____________________________
  • " ROMANIA VAZUTA DINSPRE EUROPA "

    monitor-imobiliar1.jpg ______________________________ In Europa, " traditia" si " natura" sunt reguli de fier ce nu se pun in discutie ; la Bucuresti , acestea inca nu se cunosc. Dar se vor cunoaste curand , indiferent ce crede Stapanirea . _______________________________
  • DE CE A APARUT " MONITORUL IMOBILIAR " ?

    " Monitor Imobiliar " este un buletin cotidian de comentarii , analize , opinii si prognoze pe tema imobiliara romaneasca alcatuit de dr. Artur Silvestri , professeur - visiteur la Universite Francophone Internationale din Bruxelles si fondator al SGA ROMANIA - INSTITUTUL DE CONSULTANTA IMOBILIARA LTD. Materialul prezent in acest buletin poate fi preluat gratuit pentru uzul presei cu conditia mentiunii sursei ( " Monitor Imobiliar " ) si a autorului . Buletinul este redactat de dr. Artur Silvestri in baza unei documentatii de piata romaneasca alcatuita de SGA ROMANIA si , deopotriva , prin documentatia europeana proprie . Orice aprofundari tematice se pot solicita la adresa de e-mail : sga.romania.contact@gmail.com sau direct editorului , la adresa monitor.imobiliar@gmail.com ________________________________ ClickLink.ro ________________________________ O CARTE " DE IMOBILIAR", APARUTA IN LUNA IULIE 2008 _______________________________ ________________________________
  • DOUA INTERVIURI INCENDIARE, CARE AU STARNIT COMENTARII SI AU FACUT EPOCA

    Artur Silvestri: Unii vorbesc despre mine ca despre un personaj excentric, naiv si idealist "Wall-Street", 31 Iulie 2006 "Nu privesc emisiunile de televiziune, cel putin in Romania, unde acestea sunt pur si simplu dezgustatoare prin slugarnicie, sub-cultura si un gen de suprarealitate unde nu se poate identifica aproape nimic din viata cotidiana de la noi", spune Artur Silvestri, Director General al grupului S.G.A. Romania - Institutul de Consultanta Imobiliara si profesor in gestiune imobiliara si expertiza de patrimoniu la Universitatea Internationala Francofona (U.F.I. ) din Bruxelles. >>>>intreg interviul aici>>>> ________________________ Bucurestii-o-vietate-handicapata-de-hotie-avand-numai-un- sfert - de - plaman "Daca vorbim punctual, nici macar in Turcia nu exista mall-uri in mijlocul orasului, caci 'Galleries La Fayette' din Paris sau 'El Corte Ingles' din Barcelona, nu sunt mall-uri, dar la noi sunt, si intentia unora este sa le intinda pana chiar in preajma Ateneului sub privirile prostite ale unei majoritati ce isi pierde vremea cu privitul la televizor" - Artur Silvestri ________________________
  • REFERINTE/click pe tema preferata

  • ALTE CARTI DE "IMOBILIAR"

    artur-silvestri-exercitii-de-exorcism-social.jpg _________________________ _________________________ _________________________ _________________________ artur-silvestri-apogeul-derutei.jpg __________________________ artur-silvestri-apologia-hazardului.jpg __________________________ __________________________ artur-silvestri-efectul-thales-din-milet.jpg __________________________ __________________________________
___________________________________ ___________________________________

~Razboiul tacut : De ce „am pierdut partida“ cu Bulgaria în turism?

ARTUR SILVESTRI 

Aspectul aproximativ al Litoralului românesc de azi, ce se des­crie şi se deplânge periodic, are origini, ca să zic aşa, „istorice“ şi exprimă, în ultimă analiză, ceea ce trebuia să facem şi nu am făcut. Întâi, de bună seamă, ar fi trebuit să avem ce nu avem, însă, în ni­mic, adică o strategie definită, cu proiect generic de extinderi ramificate şi cu un principiu economic clar şi pozitiv. Litoralul era prin definiţie o „zonă de dezvoltare“ naţională unde terenul, de întindere stabilită prin normativ, nu se „atribuia“ şi nu se „împărţea“, devenind, deci, argument pentru orice fel de „joint-venture“ posibil în viitor cu investitorii capabili cu adevărat să îl susţină. Noi, însă, am preferat „atomi­zarea“ proprietăţilor private şi „învoielile“ care împiedică astăzi investiţiile pe picior mai mare, înaintând în continuarea unui neo-feudalism păgubitor ce absolutizează noţiunea de „proprietate“ şi reclamă eforturi uriaşe pentru a unifica loturi mărunte spre a se obţine un teren construibil de aspect convenabil.

Este în afară de orice discuţie, astfel, că niciodată nu vom avea completări de „şirag de staţiuni pe litoral“ care ar fi fost necesare oriunde se întrunesc condiţii favorabile şi se află faleza în stare sălbatică dar unde, mâine, nu vom obţine decât clădiri solitare, „gos­po­dării de vacanţă“ şi, în general, structuri izolate lipsite de mecanis­mul unitar capabil să le facă să funcţioneze cu efect. Abia acum înţelegem că triumful principiului turistic Albenase datorează acestui fel de „structură comunală“ şi nu va aparţine în vecii vecilor, aşa cum este la noi, alăturării de feude mici şi fără includere în reţea activă ţinută într-o singură mână, aşa cum se întâlneşte la vecin. Dar aceasta este numai o eroare cu caracter secundar.

Înainte de toate, ar fi trebuit inventat conceptul general sau, mai bine spus, „filo­sofia“ exploatării Litoralului. Acestea, însă, nu există fiindcă nu suntem în stare să le înţelegem însemnătatea. Noi lăsăm totul la mâna particularilor, creând o aşa-zisă „piaţă liberă“ de servicii care se bat cap în cap când, de fapt, acomodarea generală la un principiu pragmatic ar fi fost soluţia dezirabilă.

Rezultă pretutindeni un mediu baroc şi nesuportabil unde crâş­ma plină de petrecăreţi şi iubitori de manele duduie de muzici si­nistre şi răcnete ce trezesc frica pentru cei găzduiţi alături, în hoteluri „de familie“ şi aşezăminte cu activităţi balneare pentru clienţi de o anumită vârstă ce solicită îngrijire de sănătate. De fapt, noi nu ştim ce vrem. Facem „turism popular“? De lux? Balnear? „Rezervaţie pentru Omul Alb“ de felul lui „all inclusive“ ce proliferează în ţările exotice dar şi în Anatolia şi Bulgaria? Şi, apoi, ce anume valorificăm din materia locală şi propunem celor ce ne vizitează având curiozitatea tipică pentru cel ce năzuieşte să descopere insolitul oriunde calcă, pe glob, cu piciorul? În această materie, nu avem aproape nici o reprezentare de parcă România ar fi o ţară pustie, fără element ce dife­renţiază şi fără unicate deşi peste tot „specificul“ este o marfă ce se cultivă şi se consumă cu plăcere şi curiozitate nedisimulată. Bulgarii – care ne închipuim că ar deţine reţete miraculoase, când, de fapt, adoptă numai o viziune inteligibilă pretutindeni unde nu există, cultivat oficial, dispreţul pentru organismul naţional propriu – nu au nici un dezgust în a se recomanda drept „traci“ şi a crea itinerarii de lungime şi consistenţă fabuloase care valorifică acest strat antropologic ignorat cu desăvârşire la noi. La noi, „dacismul“ este aproape o infracţiune şi dacă te gândeşti să îl invoci apare de îndată aşa-zisul istoric şcolit la curtea unui rege african care te denunţă, ca un cenzor al Stăpânirii, şi te învinuieşte că eşti „reacţionar“, recomandând să fii stârpit definitiv.

Noi ne împiedicăm nu numai în concepţii, dăunătoare, de „mo­dernism“ şi „progres“ – unde credem că suntem „întârziaţi“ – ci şi în scandaloasa lipsă de cultură a celor ce diriguiesc „Cultura“ şi care, pe lângă ignoranţa lor sfidătoare dar caracteristică, lasă să se ruineze „locuri“ şi „urme“ care ar fi „sanctuare turistice“ la alţii, dacă aceştia le-ar avea. Turcii nu au nici o reţinere în a-şi apropria deopotrivă trecutul bizantin, „grecesc“ ori macedonean al locurilor unde sunt aşezaţi acum, dar noi construim restaurante în Cetatea Histria şi mâine poate şi „cartiere de vile“ peste locurile unde roiseră grecii expa­triaţi; lăsăm să se surpe zidurile subterane ale Mânăstirii de cretă de la Basarabi; ţinem acoperite cu coviltire de un provizorat veşnic Mormântul Martirilor de la Niculiţel unde, în gropile relativ pline cu apă, plutesc doze de bere, pungi de material plastic purtând inscripţii ale „consumismului“ contemporan şi rămăşiţele de la prânzuri istorice cu fripturi şi mititei. Un imens zăcământ de locuri de negăsit pe aiurea se strică zilnic în paralel cu munţii de hârtii produse de belferimea de ministere aptă numai de a face planuri formale, raportări stupide şi admi­nistrare rea, pentru care va plăti odată.

În aceste condiţii, a aştepta miracole de acolo de unde noi facem tot ce putem pentru a ne deposeda de darurile naturale lăsate de Dumnezeu este şi ridicul şi absurd. Cine să mai vină aici ca să vadă numai ceea ce există aiurea mai bine făcut şi atent îngrijit şi să ajungă să trăiască într-o atmosferă de Gulag stăpânită de manelişti, personaje oacheşe cu ghiuluri pe mână şi copii de bani-gata care te fac una cu pământul în fuga maşinilor luxoase pe care le conduc?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: