• „MONITORUL IMOBILIAR ” -singura sursa independenta despre piata locala

    ____________________________ ____________________________ PESTE 350 DE SUBIECTE IMOBILIARE DE MARE INTERES ; CA SA LE CITITI, APASATI AICI >>>>>>> _____________________________ SCRIE AICI : INTREABA SAU COMPLETEAZA Artur Silvestri >>contact >aici >> _____________________________
  • " ROMANIA VAZUTA DINSPRE EUROPA "

    monitor-imobiliar1.jpg ______________________________ In Europa, " traditia" si " natura" sunt reguli de fier ce nu se pun in discutie ; la Bucuresti , acestea inca nu se cunosc. Dar se vor cunoaste curand , indiferent ce crede Stapanirea . _______________________________
  • DE CE A APARUT " MONITORUL IMOBILIAR " ?

    " Monitor Imobiliar " este un buletin cotidian de comentarii , analize , opinii si prognoze pe tema imobiliara romaneasca alcatuit de dr. Artur Silvestri , professeur - visiteur la Universite Francophone Internationale din Bruxelles si fondator al SGA ROMANIA - INSTITUTUL DE CONSULTANTA IMOBILIARA LTD. Materialul prezent in acest buletin poate fi preluat gratuit pentru uzul presei cu conditia mentiunii sursei ( " Monitor Imobiliar " ) si a autorului . Buletinul este redactat de dr. Artur Silvestri in baza unei documentatii de piata romaneasca alcatuita de SGA ROMANIA si , deopotriva , prin documentatia europeana proprie . Orice aprofundari tematice se pot solicita la adresa de e-mail : sga.romania.contact@gmail.com sau direct editorului , la adresa monitor.imobiliar@gmail.com ________________________________ ClickLink.ro ________________________________ O CARTE " DE IMOBILIAR", APARUTA IN LUNA IULIE 2008 _______________________________ ________________________________
  • DOUA INTERVIURI INCENDIARE, CARE AU STARNIT COMENTARII SI AU FACUT EPOCA

    Artur Silvestri: Unii vorbesc despre mine ca despre un personaj excentric, naiv si idealist "Wall-Street", 31 Iulie 2006 "Nu privesc emisiunile de televiziune, cel putin in Romania, unde acestea sunt pur si simplu dezgustatoare prin slugarnicie, sub-cultura si un gen de suprarealitate unde nu se poate identifica aproape nimic din viata cotidiana de la noi", spune Artur Silvestri, Director General al grupului S.G.A. Romania - Institutul de Consultanta Imobiliara si profesor in gestiune imobiliara si expertiza de patrimoniu la Universitatea Internationala Francofona (U.F.I. ) din Bruxelles. >>>>intreg interviul aici>>>> ________________________ Bucurestii-o-vietate-handicapata-de-hotie-avand-numai-un- sfert - de - plaman "Daca vorbim punctual, nici macar in Turcia nu exista mall-uri in mijlocul orasului, caci 'Galleries La Fayette' din Paris sau 'El Corte Ingles' din Barcelona, nu sunt mall-uri, dar la noi sunt, si intentia unora este sa le intinda pana chiar in preajma Ateneului sub privirile prostite ale unei majoritati ce isi pierde vremea cu privitul la televizor" - Artur Silvestri ________________________
  • REFERINTE/click pe tema preferata

  • ALTE CARTI DE "IMOBILIAR"

    artur-silvestri-exercitii-de-exorcism-social.jpg _________________________ _________________________ _________________________ _________________________ artur-silvestri-apogeul-derutei.jpg __________________________ artur-silvestri-apologia-hazardului.jpg __________________________ __________________________ artur-silvestri-efectul-thales-din-milet.jpg __________________________ __________________________________
___________________________________ ___________________________________

~Nici in Africa nepasarea autoritatilor fata de traditia urbana nu este atat de pronuntata ca in Bucuresti

ARTUR SILVESTRI

Cam de mai bine de un deceniu se tot invocă periodic „grija pentru monumente“ (gest declarativ şi fără nici un efect decît părăginirea tăcută) iar mai recent au apărut unele voci ce soli­cită „salvarea tradiţiei“ când, de fapt, „tradiţia“ ar trebui socotită însăşi raţiunea noastră de a exista. Căci, la drept vorbind, ideea însăşi de „salvare“ este stupidă. Aceasta ar însemna firul de nisip mărunt dintr-o construcţie ce ne lipseşte. Noi vorbim despre „istorie“ (dar nu despre tradiţie!) în acelaşi mod formal şi superficial ce ne caracterizează azi şi în acest timp „Centrul Istoric“ se ruinează de la sine, parcă aşteptând să se transforme într-un teren pustiu, vacuizat de nepăsare, de unde nu se va mai putea recupera nimic şi va lăsa în loc „mall-uri“, „parcuri de vile“ şi „centre de afaceri“. De fapt, în tema „istoriei colective“ noi nu discutăm defel (afară doar de câţiva „abonaţi la opinie“, de fapt intelocraţi cu prejudecăţi desgustătoare, cărora România „le miroase urât“) şi nu suntem în stare nici măcar să elaborăm patru-cinci idei simple care să nu fie puse sub semnul întrebării ca fiind prea firave pentru a crea ceea ce, în orice capitală „normală“, este un uriaş spectacol comercial, care aduce bani, salarii şi susţine muni­cipalitatea.

Principiul trebuia evocat şi aplicat rapid, dacă s-ar fi găsit mediul propice. Dar abia de curând, mai multe grupuri cetăţeneşti, intelectuali şi specialişti independenţi au alcătuit câteva documente cu conţi­nut alarmant în materie de aşa-numită „dezvoltare şi modernizare“ a Capitalei, denunţând ceea ce ei denumesc „abuzuri“ şi „programe eronate“. Originea acestor opinii contestatare este, însă, evidentă iar observarea situaţiei de fapt se produce destul de târziu câtă vreme nici în Africa nepăsarea autorităţilor faţă de tradiţia urbană nu pare a fi atât de pronunţată ca în Bucureşti. Această atitudine nu este de dată recentă. Ea apare, în această formă, de mai bine de zece ani şi evoluează treptat şi sistematic desemnând cartiere întregi care, în loc să devină „rezervaţie urbană“ sunt schimonosite prin apariţia unor clădiri în stil de cazarmă habsburgică; pieţe iniţial organizate armonios unde au crescut, prin conjuncţii de interese, uriaşe blocuri de birouri ce modifică nu doar perspectivele ci şi „starea de echilibru“ social, înlocuită de o agresivitate continuă cu originea ocultă; străzi întregi „de case“ care se prefac în „străzi-coridor“ de unde cerul se mai vede ca o fâşie nesemnificativă şi îndepărtată; în totul – o lipsă de „principii fundamentale“ şi „strategii de interes colectiv“ ce creează improvizaţie, risipă şi mişcări greşite ce vor avea efect ne­gativ nu doar mâine ci şi în termen îndepărtat.

Epoca „intervenţiilor sporadice“ este, însă, revolută. Astăzi, ceea ce impresionează într-un chip şocant este sentimentul unui plan de mari proporţii, abia intuit în datele parţiale şi cu neputinţă de înţeles în ceea ce are ca întreg desfăşurat, şi care se dezvăluie perio­dic şi numai atunci când totul ajunge la detalii precise şi există perfectă „acoperire birocratică“, devenind astfel inatacabil. De altfel, un recensământ al „ipotezei de Oraş Strâmb“ ce se preconizează ar fi, deocamdată, cu neputinţă a se alcătui căci abia dacă se distinge câte un ecou din ceea ce se negociază „în spatele uşilor închise“ iar demolările de clădiri şi săpăturile de fundaţii noi se întreprind pe muteşte, ca şi cum ar exista motive întemeiate de a se ascunde ope­raţiunea de privirile indiscrete. Şi totuşi, ceea ce se ştie este uluitor de întins ca amploare şi adâncime în straturile tradiţionale: un car­tier de „zgârie-nori“, având de la 25 de etaje în sus, situat în apropiere de Piaţa Unirii (pe terenuri de particulari ce ar trebui dezdăunaţi din banul public cu aproape 100 de milioane de Euro), o modificare ra­dicală a Pieţii Regale, unde, alături de arhitectura emblematică ar urma să apară veşnicele „mall-uri“ şi „blocurile de birouri“ devenite factorul de dictatură urbană pe Dâmboviţa; un bulevard inutil, de­nu­mit pompos „Uranus“, care ar angaja eliminări de clădiri în Bucureştii vechi de pe „rive gauche“ (şi, bineînţeles, despăgubiri din „buzunarul municipal“); evaporări succesive de fabrici intenţionat dezafectate (după ce s-au vândut pentru viitoarea valoare a terenurilor, prezumată şi confirmată ca fiind uriaşă), lichidări de depouri aşezate tocmai acolo unde metrul pătrat de teren costă aproape 2000 de E; construcţia unui pasaj (de aspect japonez sau american într-un oraş desfăşurat mai degraba în planuri mărunte) care ar trebui să „flui­dizeze“ traficul prin aducţie dublă de maşini în Piaţa Victoriei care, însă, rămâne la aceiaşi dimensiune(!!?); şiruri de „plantaţii de vile“ în locul plantaţiilor de copaci în parcurile cu vegetaţia culcată la pământ, atribuite, prin „metoda schimbului în aşa-zis echivalent“ cui trebuia şi când trebuia; un „turn“ enorm lângă o Catedrală creştină; gigantice noi „centre de afaceri“ în Piaţa Victoriei, în parcul de lângă Piaţa Presei (populat încă de arhipelaguri de restaurante improvizate, dar nu pentru prea multă vreme) şi în Parcul Floreasca; şi încă multe altele, ce se cunosc puţin sau doar se bănuiesc. Şi totul – în desgustătorul – prin simplicitate – stil „high tech“ care face să nu ştii unde te găseşti pe glob şi care îţi este identitatea culturală.

În aceste condiţiuni, apariţia ca din pământ a unui oraş de hipermarketuri şi apoi şirurile de interminabile „vile“ în locul Aeroportului Băneasa pare să nu mai mire pe nimeni şi se încadrează în peisajul halucinant ce traduce o „modernizare“ cu un caracter de un primitivism criant. Abia acum se desăvârşeşte „Marea Împroprie­tărire“ organizată ce se traduce prin „privatizare“ sau „redobândire“ (efectuată „tehnic“, adeseori prin cumpărarea de „bun litigios“) de terenuri şi clădiri care însemnează „institute de cercetări“ şi „sta­ţiuni experimentale“ care îşi modifică stăpânii pe tăcute dar cu repeziciune, ca să nu se bage de seamă, în ideea de a ridica în chip accele­rat, în urma „crimei fondatoare“, nenumărate clădiri în folosul „manipu­latorilor de bani“, de parcă Bucureştii ar fi noul Wall-Street iar plasamentele de aici ar avea o garanţie de profit asigurată în pofida oricărui risc. Oricum ar fi, ceea ce se produce acum, în Bucureşti, repre­zintă cel mai important „masacru urbanistic“ produs în ultimele decenii într-o capitală europeană. Nicăieri această intervenţie brutală, sfidătoare şi inutilă nu a fost atât de evidentă deşi, la drept vorbind, la alţii nici măcar nu ar fi cutezat să se manifeste cu oricâtă timiditate, căci Stăpânirea este atentă la reacţia cetăţenească şi ştie „re­gula Turnului Montparnasse“ din Paris, rămas izolat într-un oraş unde nici o construcţie nu mai poate depăşi, astăzi, 37 de metri şi punctum. „Modelul Barcelona“, unde tot ce a însemnat „dezvoltare“ s-a tradus prin ridicări de clădiri noi în Diagonal Mar, la marginea de Răsărit a oraşului şi nicidecum în „vatra tradiţională“ ce rămâne „sanctuar“ – ar trebui studiat mai atent şi pe malurile Dâmboviţei, unde însă intervenţionismul nesăbuit se produce exact acolo unde sunt „embleme“, tradiţii şi specific. La noi, pe lângă deteriorarea irevocabilă a „întregului“, cel puţin trei elemente de „diferenţiere“ cad acum sub loviturile iraţionale ale „ienicerilor modernizării“: „oraşul negustoresc“, documentele de arhitectură industrială şi cartierele neo-cubiste ale burgheziei din anii ’20-’30.

Sunt unii care socotesc această deposedare de memorie ca fiind inevitabilă căci noi nu am avea nici tradiţie şi nici monumente iar atunci când acestea ar exista, ar fi prea de tot nesemnificative şi „nerecunoscute de nimeni“ dar aceste opinii nu trebuie să ne mire. Acum, ca de fiecare dată, decizia sfidătoare, arbitrară şi necalificată, îşi întâlneşte cohorta „creolă“ de cântăreţi şi de irozi de Curte, insensibilă la „binele public“ şi definită numai prin spirit apucător şi lăcomie iraţională.

Dar cel mai straniu element, ce ne apare la o proiecţie elementară în timp viitor, este „inutilitatea definită“ a acestor intervenţii care, în loc să descongestioneze un oraş atins de „sindromul inutilizabilului“, îl „concentreaza“ şi îl „massifică“ în proporţie geometrică. În mai repede de un deceniu, oraşul supra-aglomerat de mâine va trebui părăsit şi extins, sau „duplicat“, căci există în toate o limită interioară de suportabilitate care, pentru Bucureşti, era atinsă încă de ieri, fără aberanta povară ce i se aşează acum pe umerii prea fragili.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: