• „MONITORUL IMOBILIAR ” -singura sursa independenta despre piata locala

    ____________________________ ____________________________ PESTE 350 DE SUBIECTE IMOBILIARE DE MARE INTERES ; CA SA LE CITITI, APASATI AICI >>>>>>> _____________________________ SCRIE AICI : INTREABA SAU COMPLETEAZA Artur Silvestri >>contact >aici >> _____________________________
  • " ROMANIA VAZUTA DINSPRE EUROPA "

    monitor-imobiliar1.jpg ______________________________ In Europa, " traditia" si " natura" sunt reguli de fier ce nu se pun in discutie ; la Bucuresti , acestea inca nu se cunosc. Dar se vor cunoaste curand , indiferent ce crede Stapanirea . _______________________________
  • DE CE A APARUT " MONITORUL IMOBILIAR " ?

    " Monitor Imobiliar " este un buletin cotidian de comentarii , analize , opinii si prognoze pe tema imobiliara romaneasca alcatuit de dr. Artur Silvestri , professeur - visiteur la Universite Francophone Internationale din Bruxelles si fondator al SGA ROMANIA - INSTITUTUL DE CONSULTANTA IMOBILIARA LTD. Materialul prezent in acest buletin poate fi preluat gratuit pentru uzul presei cu conditia mentiunii sursei ( " Monitor Imobiliar " ) si a autorului . Buletinul este redactat de dr. Artur Silvestri in baza unei documentatii de piata romaneasca alcatuita de SGA ROMANIA si , deopotriva , prin documentatia europeana proprie . Orice aprofundari tematice se pot solicita la adresa de e-mail : sga.romania.contact@gmail.com sau direct editorului , la adresa monitor.imobiliar@gmail.com ________________________________ ClickLink.ro ________________________________ O CARTE " DE IMOBILIAR", APARUTA IN LUNA IULIE 2008 _______________________________ ________________________________
  • DOUA INTERVIURI INCENDIARE, CARE AU STARNIT COMENTARII SI AU FACUT EPOCA

    Artur Silvestri: Unii vorbesc despre mine ca despre un personaj excentric, naiv si idealist "Wall-Street", 31 Iulie 2006 "Nu privesc emisiunile de televiziune, cel putin in Romania, unde acestea sunt pur si simplu dezgustatoare prin slugarnicie, sub-cultura si un gen de suprarealitate unde nu se poate identifica aproape nimic din viata cotidiana de la noi", spune Artur Silvestri, Director General al grupului S.G.A. Romania - Institutul de Consultanta Imobiliara si profesor in gestiune imobiliara si expertiza de patrimoniu la Universitatea Internationala Francofona (U.F.I. ) din Bruxelles. >>>>intreg interviul aici>>>> ________________________ Bucurestii-o-vietate-handicapata-de-hotie-avand-numai-un- sfert - de - plaman "Daca vorbim punctual, nici macar in Turcia nu exista mall-uri in mijlocul orasului, caci 'Galleries La Fayette' din Paris sau 'El Corte Ingles' din Barcelona, nu sunt mall-uri, dar la noi sunt, si intentia unora este sa le intinda pana chiar in preajma Ateneului sub privirile prostite ale unei majoritati ce isi pierde vremea cu privitul la televizor" - Artur Silvestri ________________________
  • REFERINTE/click pe tema preferata

  • ALTE CARTI DE "IMOBILIAR"

    artur-silvestri-exercitii-de-exorcism-social.jpg _________________________ _________________________ _________________________ _________________________ artur-silvestri-apogeul-derutei.jpg __________________________ artur-silvestri-apologia-hazardului.jpg __________________________ __________________________ artur-silvestri-efectul-thales-din-milet.jpg __________________________ __________________________________
___________________________________ ___________________________________
Reclame

~-Agenţiile imobiliare devin, încă o dată, „acarul Păun“

ARTUR SILVESTRI : 

Pe la jumatatea anului 2006 , printr-o simplă hotărâre de Guvern, o instituţie cu numele baroc de ONPCSB a fost aşezată pe deasupra oricărei activităţi în materie de vânzări particulare de clădiri , în ideea că ar fi de notorietate răspândirea periculoasă a „spălării de bani“ în România imobiliară. În această materie , câteva precizări sunt necesare, fiindcă, la fel ca şi alte rânduri, o idee în sine pozitivă nu va crea, prin aplicarea aiuristică, decât confuzie şi dezvoltări stupide, semănând cu încarcerarea câte unui hoţ de găini în chip de infractor al naţiei şi emblemă a corupţiei naţionale…

Întâi de toate, este în afară de orice îndoială că acest „oficiu“ nu are nici o legatură cu piaţa imobiliară şi trebuie mai degrabă să i se recomande să îşi continue activitatea lui de până astăzi, cu mai multă stăruinţă şi seriozitate, şi, astfel, să obţină rezultate mai solide şi mai evidente decât cele, firave, ce se cunosc. Dar atitudinea aceasta nu trebuie să ne mire fiindcă, în România, aproape toată lumea visează să facă altceva decât trebuie iar ceea ce este obligată să facă – prin însuşi principiul de a exista – uită sau face prost. Exemplele sunt şocant de numeroase. Un caid de la ANPCI se ocupă de „evaluare de case“ şi îşi propune să alcătuiască un mercurial de piaţă (ceea ce nu este, evident, treaba lui) dar felul, mizerabil, cum se alcătuiesc dosarele de cadastru, haosul păstorit de „agenţia“ lui şi sumele exorbitante de bani care circulă prin aceste reţele îl lasă „nemuritor şi rece“. Un ministru de Interne s-a trezit să controleze felul cum se vor încheia asigurările „obligatorii“ pentru locuinţe(!!??) în vreme ce sentimentul de insecuritate publică sporeşte de la o zi la alta, cetăţenii aşteaptă cu zilele la cozi interminabile pentru un simplu document de identitate şi ca să ieşi din ţară (om liber, crezând cu naivitate stupidă că „dreptul la libera circulaţie“ este garantat de cineva) îţi trebuia pana de curand  un geamantan de atestări ce ar fi dovedit că nu călătoreşti ca să furi.

Înainte de a se face aşa-numita „supraveghere a pieţii“ ar fi fost obligatoriu să se facă „supravegherea de dinainte de piaţă“ şi să se clarifice câteva din „misterele impenetrabile“ ale acestor ani. Acestea ar începe cu felul cum s-au „redobândit“ prin fraudă, corupţie instituţionalizată şi „aranjamente“, sute de clădiri impunătoare în Bucureşti şi în oraşele importante pentru a se însănătoşi, astfel, „documentul de proprietate“ a mii de clădiri scumpe care astăzi sunt îmbolnăvite de fic­ţiuni şi învârteli. Apoi, ar continua cu modul de acţiune al „func­ţionarului de stat“ care se amestecă adânc, prin condiţionări diverse, în viitorul însuşi al pieţii şi cu nesfărşitele mecanisme birocratice corupte ce însemnează control „selectiv“ al clădirilor noi deopotrivă cu aspectul suprarealist al numeroaselor „cărţi ale construcţiei“, de fapt „îngăduinţele“ cu tâlc organizate prin notariate, „secte“ de avocaţi şi multimilionari cu avere misterioasă ce învârt pe degete soarta celor mai scumpe imobile din România. Acestea, însă, sunt tratate de parcă nici nu ar exista; în schimb apare „acarul Păun“, care, de obicei, este – ceea ce îi spune şi numele – a şaptea roată la căruţă.

Mecanismul cunoaşte o răspândire neo­biş­nuită dar explicabilă. Astăzi, la noi, când cineva nu are de lucru – sau doreşte să abată atenţia de unde nu ar trebui să se privească mai stăruitor – invocă „dezastrul“ de pe piaţa imobiliară unde ar exista cele mai primejdioase fenomene posibile pe mapamond şi „calitatea“ cea mai detestabilă de servicii imaginabilă pe faţa Pământului. În societăţile aşezate, această atitudine nu se întâlneşte şi dacă se bă­nuiesc culpe ori neajunsuri, întâi de toate acestea se documen­tează, se adună şi se demonstrează. A demonstrat cineva, până azi, că „spălările de bani“ se produc în imobiliarul de la noi şi, mai ales, în presupusele participaţii oculte ale „agenţiilor imobiliare“ care, de obicei, sunt nişte nefericite „firme“ de apartament cu angajaţi destul de aproximativi şi famelici? Căci dacă s-ar încerca o demonstraţie serioasă şi responsabilă s-ar băga de seamă că „marile învârteli“ au loc nu acolo ci în spatele uşilor închise şi sunt organizate cu virtuozitate, la adăpost de priviri indiscrete şi cu o participare atentă şi co-interesată de persoane şi „familii“ ce au atât imunitate cât şi impenetrabilitate.

În locul demonstraţiei, se invocă „temeri“ indefinite dar expuse în forma unor articole improvizate de ziarişti oarecari care, înainte de a învăţa carte şi a stăpâni o meserie, aduc nenorocitele de „dezvăluiri“ cu o celebritate de cinci minute care, nu odată, li se şop­tesc de bouche à l’oreille de către cine trebuie şi exact la momentul oportun. Dar te­merile pure şi simple nu însemnează nimic iar ca să existe un argument minim în materie de „spălări de bani“ prin imobiliar ar fi trebuit să existe dosare consistente şi certitudinea că acesta este, la noi, un fenomen cu extindere şi grad ridicat de pericol social. Tot ceea ce cunoaştem acum este o simplă ipoteză şi, în consecinţa ei, un model posibil care însă supără prin caracterul discreţionar al concluziilor fără nici un reazem dovedit şi prin „prezumpţia de vinovăţie apriorică“.

Consecinţele acestui mod de a gândi – care este, categoric, ab­surd aşa cum se prezintă el acum – vor fi aproape nule din punct de vedere al „însănătoşirii substanţiale“ dar vor aduce, ca de fiecare dată, stive de rapoarte, „note“ şi „informări“ produse de bănci, „agenţii“ şi orice alte instituţii particulare obligate prin ucaz să facă, cu gratui­tate, muncă pentru care Statul este plătit odată prin mecanismul fiscal general. De altfel, „birocraţia lărgită“ este proprie statelor unde administraţia nu face nimic concret ci doar exhibă „o scenografie a muncii“ iar ideea de a întrebuinţa o companie (care, cel puţin în prin­cipiu deşi pare-se că nu la noi, este o formă de proprietate) în chip de prestator voluntar şi substitut al „funcţionarului de stat“ ce trăieşte şi din banii acesteia este aberantă dar tipică pentru România.

Dar un efect oarecare va fi, cu toate acestea. Mâine, copacii ţării vor fi tăiaţi mai cu osârdie spre a se obţine hârtia unde se vor depune periodic înştiinţări inutile şi peste care nu vor poposi niciodată ochii cârpiţi de specializări indecise ai „paznicilor delegaţi“; şi în acest timp „centrele de afaceri“ vor trece de la un „investitor“ la altul prin asistenţa preţioasă a „caselor de avocaţi“ unşi cu toate alifiile, „palatele“ se vor redobândi prin tehnica achiziţiei de „drept litigios“ şi se vor re-vinde cu de şapte ori mai mult decât s-a plătit, parcurile oraşelor – aşezate la locul lor de pe vremea lui Tata-Moşu – vor fi „schimbate“ în folosul „revendicatorilor cu procură“ spre a se tăia copacii în vederea creaţiei de plantaţii de vile cu voie de la „stă­pânirea îngăduitoare“.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s