~Piete expuse: “Locuinte supraetajate pentru inchiriere”(3) Epoci si societat

Anvergura acestui gen de afacere depinde- indiferent de impresiile jurnalistice de moment – de epoca, mediu social si , bineinteles , de traditiile locale , ca sa nu spun chiar de filosofia Statului , fara sa exagerez defel. Unii cred ca numai la noi cererea de chirie (cum se spune in langajul prescurtat ” de agent imobiliar ” ) fiind ridicata azi , ar face sa apara “investitorii in apartamente ” (alta expresie din jargonul meseriilor invatate ” pe puncte ” ) si astfel si preturile dar si foamea de constructii noi s-ar intensifica , producand ingrijorare si uneori chiar panica . Situatia aceasta nu-i insa propriu-zis”romaneasca” , avand un grad ridicat de universalitate ce caracterizeaza mai cu seama ” orasul mare”, expus completarilor intense de populatie de viitura care , avand nevoie de locuinte , plateste uneori exagerat de scump pentru oferta modesta . Acest dezechilibru apare totusi acolo unde strategiile sociale in materie de locuinta sunt lipsite de eficacitate, slabe ori lipsesc cu desavarsire, asa cum se observa la noi unde , mai mult decat atat , doctrina pietii absolut libere ( o forma de pseudo-darwinism social introdus in mod iscusit in mentalitatea colectiva ) pare sa devina lege si model social . Este , insa, un mecanism de sub-istorie ce nu are nimic de-a face cu asa-numitul ” europenism ” ce se tot invoca de parca ar fi deschizatorul universal de lacate sociale iar lacomia uluitoare ce lucreaza la ” romanul recent ” mai mult decat oriunde in lumea moderna complica situatia pana la cote incredibile . In Germania, unde numai 48 % din fondul imobiliar e locuit de proprietari , fiind incredibil de raspandita ” viata cu chirie ” ( si , bineinteles, chiriile sunt modeste in raport cu castigurile ) nimeni nu isi imagineaza ca va face avere din aceasta afacere care, desi frecventa, este tratata ” occidental” (adica fara lacomie) .