~Iarasi despre ” criza imobiliara” : cine pierde, cine castiga ?

ARTUR SILVESTRI : 

Evocata de catava vreme din ratiuni initiale de logica istorica si mai apoi de context ” globalist”, o “criza imobiliara” in Romania este inevitabila desi nu in datele dramatice ori catastrofice care se invoca adeseori , mai ales recent. De fapt, ” criza” in sensul dezechilibrului avem inca de azi, ori , mai bine spus, de “ieri” ,caci pe o piata unde cererea de locuinta este uimitor de ridicata dar ” cine cere nu are bani ” , nu poate exista nici echilibru si nici evolutie armonioasa. Rezulta ca in societatea bolnava de la noi , ” criza” functioneaza perpetuu in staturi prea putin vizibile care de obicei nu trezesc interes nici stapanirii sfidatoare si , de buna seama , nici presei slugarnice .

Dar contrar “imaginarului catastrofic ” ( o reminiscenta a omului medieval tulburat de ” apocalipse medii ” ) si anunturilor periodice ce se vehiculeaza uneori de catre personaje cu influenta si ” cota sociala”, o prabusire in sens propriu nu va aparea si la noi .Cine isi inchipuie in ca in doar cateva saptamani preturile vor scadea cu 10-25 % si ca , deci , scaderile vor urma in cascade cu neputinta de oprit , se inseala si nu intelege natura etapei istorice si , la drept vorbind, a realitatilor sociale. Vom avea, deci, nu “prabusire” ci o ” re-asezare” a carei intensitate s-ar putea sa fie ceva mai rapida insa nu va repeta “alunecarea pe panta inghetata ca pe o tarlie “.Aici  apar marii stabilizatori care , fiind “stapanii banilor” , nu vor sa piarda si de-aceea procedeaza cu reguli de fier si cu o disciplina militareasca.
Factorul de risc  principal  vine , de fapt , tot din psihologie si din visari facute prea putin  cu picioarele pe pamant.La noi , unde totul se desfasoara “la televizor ” iar orice mica rumoare propagata organizat prin manevre de profesionsti ai des-informatsiei , primejdia cea mai greu de stavilit este iresponsabilitatea celor ce se zice ca ” formeaza opinia “. Aceasta realitate s-a bagat de seama in cateva randuri si mai ales atunci cand cresterile de preturi s-au intensificat cu ajutorul unei prese avide de un senzational cu efect in buzunarele sarace si care a fost complice la rau si va mai fi . Cat priveste “factorii obiectivi “, ei se cunosc desi astazi accentul cade mai ales pe ” criza americana ” care insemneaza destul dar nu este hotaratoare la noi. Ca in orice modificari de cote bursiere , vom avea , desigur, si pierzatori care nu vor fi putini . Vor pierde , fara nici o indoiala , speculantii amatori , victimele iluziei ca totul se va scumpi galopant si la nesfarsit ; vanzatorii care ” au tinut la pret” si au pierdut momentul ; contractantii de credit la limita puterii de a-l sustine ( de regula ,ignoranti ai legii de fier a pietii de bani unde nu exista compasiune si ” mica intelegere” ci doar pasuire tactica si , daca nu e posibil , executare silita ) ; strainii cumparatori de apartamente destinate inchirierii altor straini care nu sunt atat de numerosi  etc. Acestia vor suporta efecte in termen scurt , de pana la un an ,doi ; altii -ceva mai tarziu si in forme astazi inca neclare dar previzibile . Cine nu va pierde ? Ca deobicei :” initiatii ” , care stiau unde si de ce cumpara , cunoscand secretele unei dezvoltari de teritoriu ce se afla la mana stapanirii ; “investitorii strategici ” care au initiat “proiecte” si ” blocuri de birouri ” numai pentru a vinde afacerea si a pleca departe , stergand urmele ; afaceristii inteligenti care nu au pus toate ouale intr-un cos (ce se poate rupe ) ci in mai multe si cu echilibru ; cei ce si-au facut planuri in interval mediu daca nu lung , uzand de solutii care sa aiba motor social , mai degraba decat argumente financiare.
Si, fara nici o indoiala, nu vor pierde marii organizatori de jocuri aflati ca intotdeauna la butoane  si care , dintr-o semnatura, castiga cat dintr-o afacere bine oranduita.