~”Criza imobiliara ” : nu mai sunt bani pe piata ?

Dar , cu toate acestea , tema ramane ; avem sau nu o piata imobiliara in cadere ? La drept vorbind, noua istorie pe apa privind “criza ” s-a nascut recent in prelungirea psihozei de recesiune americana si in ideea , cu nimic extravaganta , a propagarii de unde de soc din epicentru catre marginile indepartate unde ne aflam si noi . Acest model are o logica formala si in unele comentarii a capatat chiar un caracter de axioma care , tradusa in limbaj uzual , ar indica reactia filialelor de banci straine afectate de furtuna sub-primei din America , a caror atitudine urmeaza a fi categoric mai prudenta in materie de credit ipotecar , indiferent daca acesta este  afectat sau ramane imun la “imprumuturile de risc”. Asadar , intaia concluzie ar fi ca ” nu mai sunt bani suficienti pe piata ” si ca , prin urmare , robinetul de bani pentru viata pe datorie incepe sa se stranga . Fiind “criza” in America -si inca raspandita prin propagari difuze cam in orice regiuni legate financiar de “centrul imaculat” prin asa-numita globalizare , efectele ar exista si la noi ; dar cat de puternice ? Deocamdata acestea sunt destul de relative . Noi , spre deosebire de americani (dar si de “occidentali”, unde tocmai instrumentele sofisticate de imprumut au complicat situatia de ansamblu ) , avem o piata financiara rudimentara iar absenta sub-primelor ne scuteste de un element de infectie extraordinar de virulent in alte parti .

Mai mult chiar , desi “lipsa de bani ” este o realitate (caci romanul tipic nu economiseste caci nu are de unde ) , totusi unele modificari se produc lent si ideea ca si la noi vor creste salariile iar “repatriatii “care emigrasera din motive economice s-ar putea intoarce in numar ceva mai ridicat decat previziunile daca aici vor fi platiti “occidental”, ii incurajeaza pe “vanzatorii de bani ” si nu da atat de mari dureri de cap bancherilor cu tejgheaua deschisa pe Dambovita . De altfel , doctrina oficiala pare si aceasta sa contribuie la adancirea indatorarii colective caci nu altfel s-ar explica incheierile cu aspect ingrijorat ale unora ce sustin ca suntem inca intr-o epoca de primitivism si foarte intarziati in raport cu unii din vecini in materie de “grad de indatorare ” . Rezulta ca , desi incetinita vizibil,  furia romaneasca a creditului ipotecar va continua , din pacate , mai ales ca si Statul roman isi mentine conduita de simplu observator si nu formuleaza nici o ipoteza in tema “locuintelor ieftine” asa cum ar fi fost obligatoriu nu doar in situatie de criza sau in dezechilibre manifeste . Dar , in orice caz , este o furie temperata de bancherul din ce in ce mai strans la punga .

ARTUR SILVESTRI