~“Criza imobiliara ” : preturile scad ; pana cand ? si care dintre ele ?

Si fiindca la noi mai bine de treisferturi din cumpararile de locuinte in piata populara se fac prin “banii imaginari ” (care incep sa scada ca volum ), efectul vizibil destul de repede va fi o scadere de preturi , de fapt o “ajustare ” sau o “corectie “. Aceasta concluzie este , insa, desi nu doar teoretica , o schema economica elementara cu neputinta de tradus in procente din pricina bazei statistice inexistente in date controlabile si cu caracter obiectiv si oficial . Cateva precizari se impun . Chiar daca apare, “reculul  pretului ” nu se manifesta instantaneu (caci imobiliarul nu e bursa de actiuni ) ci in timp , determinat de inertia vanzatorului la noi destul de nerealist si in general lacom , suferind de sindromul ” afacerii vietii ” si al modelelor sociale gresite ,constand in imbogatire peste noapte . Fiind o anexa a psihologiei colective accentuate , acestea  se vor re-aseza odata cu descurajarea adusa de casa greu vandabila dar nu mai curand de  cel putin o jumatate de an sau poate chiar mai mult . Aceasta reactie afecteza vechiul , adica locuintele in blocuri colective aparute in epoca industrializarii iar cei ce vand sunt proprietari de o singura unitate (rareori doua ) si nicidecum speculatorii mari care nu se incurca niciodata cu asa-numite “maruntisuri ” iar astazi sunt stapanii jocului de Caritas cu terenuri .

Cum insa vanzatorul este la noi deopotriva si “vanzator institutional ” , adica antreprenor si “investitor ” , aici reactia va aparea cu o mai mare repeziciune fiind , deopotriva, si consecinta turbulentelor bancare “globaliste ” atata vreme cat nici un initiator de dezvoltari nu ridica noi cvartale sau cartiere platind cu “banii de buzunar “. Aici , adica in categoria “noului ” , vor aparea si cele dintai corectii insemnate  a caror ratiune este de la sine inteleasa ( pierzi mai mult daca “tii la pret ” ) si care sunt , la drept vorbind , foarte rezonabile avand in vedere profitul obisnuit (foarte ridicat) ce se obtinea in mediul romanesc din asemenea afaceri de El Dorado . Scaderile – sau “adaptarile la piata ” , ca sa le spun mai putin socant – exista , de altminteri , in forme ocultate astazi (precum “bonificatii ” si “pachete promotionale ” )iar procentul lor se poate deduce din chiar valoarea completarilor de sporire a atractiei raportata la pretul total ; ea ne indica , totusi , valori inca reduse , ce nu depasesc 10 % desi evolutiile probabile ne arata ca nu se vor opri aici .

ARTUR SILVESTRI